Azi nu mai caut, nu mai visez, azi vreau să mă transform în tine

Pentru nopţile în care lacrimile se tranformau în ploi
Când număram clipe din mine, din tine, din noi
Iţi mângâi uitarea…

{Poate mă va mângâia şi ea în acele nopţi infinite când sufletul meu nu mai are glas de atâta durere nici suflet de atâta potop}.

Ieri căutam prin resturi de dor, aveam ochii încercănaţi
şi trupul gol de mine
am găsit zâmbete,dar nu am zâmbit
poate zâmbeam dacă nu uitam ce înseamnă "din suflet",
în rest,fărâme de noi.
Am luat în mână ceva de la mine,ceva de la tine
Sperând să formez ceva Noi
Uitasem că visele mele nu se-mplinesc…

{Un vis împlinit ar însemna eternitatea unor clipe ce iau viaţă când nu mai există viată}

Azi nu mai caut,nu mai visez
azi vreau să mă transform în tine
Să gust uitarea cum am gustat iubirea,
Sa mă înfrupt din carnea fragedă a clipei de azi
Fară să-mi pese de ziua de ieri…

Azi am să mă nasc…cum am murit!

Cuvant in necuvant

tu,eu,apropiaţi de îndepărtaţi
şoptim mut...

tu cauţi nepăsarea,
eu caut un final
ne găsim...

eu,tu,îndepărtaţi de apropiaţi
uităm noi...

tu cauţi azi,
eu caut ieri,
tu atingi ea,
eu ating el,
ne regăsim...

eu,tu, început şi sfârşit
tu,eu ,sfârşit şi-nceput
.........................

ne-am născut târziu pentru noi!

Nu te-am vrut!

Nu te-am visat niciodată, nu te-am dorit... nu am vrut nici măcar o părticică din tine.
Te-am spulberat cu gândul, cu ochii, cu sufletul.
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau... dar existi...
Te-ai născut din absenţa viselor mele şi trăieşti prin uciderea mea. {atât de lentă şi dureroasă}
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau... dar mă cuprinzi atât de altfel, îmi cuprinzi gândul, ochii, sufletul...
Mă ucizi cu proprile mele arme!
Nu te-am vrut, nici acum nu te vreau... dar existi...
Rătăceşti în întunericul fiinţei mele, mă atingi cu lumină, îmi cânţi suferinţa şi mă conduci spre uitare.

Nu te-am vrut, acum te vreau... şi nu îmi pasă că trăieşti prin uciderea mea. {atât de lentă şi dureroasă}